GEORGELEBU.RO
GEORGELEBU.RO
În ultimii ani am cumpărat și vândut mai multe obiective și aparate foto vintage. Făceam asta din pasiune, eram fascinat de faptul că un obiectiv vintage, vechi de peste 30 de ani putea fi adaptat pe un aparat foto digital contemporan, obținând niște rezultate WOW!
Printre toate achizițiile făcute am primit ca bonus și un film daylight 200, expirat de câțiva ani. Nu a prezentat interes la acel moment așa că l-am pus într-un sertar alături de primul meu aparat vintage, care era un Zenit-E.
Într-o zi cam după vreo doi ani, uitandu-mă la fotografiile vechi ale familiei, am constatat că toate amintirile imortalizate anual la bradul de Crăciun se opreau undeva în 2006.
M-am tot gândit și mi-am dat seama că acela era momentul în care primisem prima camera foto digitala. Ok, mi-am adus aminte că poveștile de familie continuau undeva pe niște Compact Disk-uri, dar unde erau toate?
Am mai găsit doar câteva dintre ele, unele zgâriate atât de tare încât nu s-a mai putut recupera nimic de pe ele.
Atunci mi-am amintit că undeva într-un sertar am un aparat foto care e aproape de o vârstă cu mama, și o rola de film mai expirată decât Compact Disk-urile zgâriate și inutilizabile.
Așa a reînviat în mine instinctul de conservare a tradițiilor de familie. Am căutat rapid pe Google să văd dacă o rola de film expirat poate fi utilizată și am fost surprins să descopăr că fotografia pe film nu a murit, ba mai mult utilizarea filmelor expirate este chiar un curent la modă, o treabă cool așa mai “dă hipstăry”.
Am ajuns acasă, am luat camera foto și filmul, am vizualizat rapid un tutorial despre “cum se încarcă corect o rolă de film într-un aparat Zenit-E” și am reușit rapid, după doar 3 încercări :)).
Prima fotografie a fost un soi de selfie, în fața oglinzii de lângă geam. Țin minte și acum emoția pe care am avut-o atunci când am tras filmul și am declanșat.
Venind din spectrul fotografiei digitale, eram foarte curios “oare cum a ieșit?”, “oare a ieșit ceva?”, “să mai fac una? sunt doar 36 de încercări…”.
Aici am înțeles că fotografia analogică este cu totul altceva. Adio fișiere RAW, adio îndreptare și ajustare din crop, adio editare în Photoshop. De acum încolo “cum iți așterni, așa dormi”.
Mi-a luat aproape un an să termin de tras cele 36 de poziții ale filmului, iar pentru prima rola trasă pot spune că am fost mulțumit. Desi nu developasem încă filmul, mi-a plăcut nespus de mult să trag pe un SLR 100% manual. Mi-a plăcut tot. De la mirosul de metal al aparatului, la manipulare, utilizare, pâna la sunetul declanșărilor… superb.
Am derulat filmul cu emoții să nu-l voalez și l-am trimis la laborator. Uitasem complet de el până când, după o săptămână, am primit un e-mail: “Aici sunt scanările filmului tău”. Suspans maxim! Am deschis arhiva și surpriză… aveam 40 de cadre din 36. Toate expuse corect. Faptul că filmul a fost expirat a făcut ca primele cadre să aibă o tentă caldă, portocalie chiar, următoarele o tentă verzuie, iar ultimele au avut culori naturale. Am înțeles care e treaba și cu moda filmelor expirate. Generează suspans pentru că nu știi dacă mai scoți ceva de pe ele, iar dacă totuși reușești să scoți ceva, alterarea culorilor oferă personalitate și unicitate fotografiilor.
Și uite așa din acel moment fotografia luase o turnură faină în viață mea.
Am început să mă documentez, să citesc și să învăț mai multe despre fotografia pe film. Am luat-o încet, de la istorie, tehnici, tipuri, tendințe… până la “how to”.
Pot spune că după prima rola trasă, am devenit mult mai atent și mai disciplinat în fotografie. Am învățat multe despre care am să vă povestesc în articolele următoare.
Daca ți-a plăcut acest articol, poți susține acest blog printr-o distribuire pe rețelele de social media, iar daca am stârnit o emoție sau o curiozitate în tine și dorești să mă răsplătești, îmi poți face cinste cu o cafea.
Mulțumesc!
În ultimii ani am cumpărat și vândut mai multe obiective și aparate foto vintage. Făceam asta din pasiune, eram fascinat de faptul că un obiectiv vintage, vechi de peste 30 de ani putea fi adaptat pe un aparat foto digital contemporan, obținând niște rezultate WOW!
Printre toate achizițiile făcute am primit ca bonus și un film daylight 200, expirat de câțiva ani. Nu a prezentat interes la acel moment așa că l-am pus într-un sertar alături de primul meu aparat vintage, care era un Zenit-E.
Într-o zi cam după vreo doi ani, uitandu-mă la fotografiile vechi ale familiei, am constatat că toate amintirile imortalizate anual la bradul de Crăciun se opreau undeva în 2006.
M-am tot gândit și mi-am dat seama că acela era momentul în care primisem prima camera foto digitala. Ok, mi-am adus aminte că poveștile de familie continuau undeva pe niște Compact Disk-uri, dar unde erau toate?
Am mai găsit doar câteva dintre ele, unele zgâriate atât de tare încât nu s-a mai putut recupera nimic de pe ele.
Atunci mi-am amintit că undeva într-un sertar am un aparat foto care e aproape de o vârstă cu mama, și o rola de film mai expirată decât Compact Disk-urile zgâriate și inutilizabile.
Așa a reînviat în mine instinctul de conservare a tradițiilor de familie. Am căutat rapid pe Google să văd dacă o rola de film expirat poate fi utilizată și am fost surprins să descopăr că fotografia pe film nu a murit, ba mai mult utilizarea filmelor expirate este chiar un curent la modă, o treabă cool așa mai “dă hipstăry”.
Am ajuns acasă, am luat camera foto și filmul, am vizualizat rapid un tutorial despre “cum se încarcă corect o rolă de film într-un aparat Zenit-E” și am reușit rapid, după doar 3 încercări :)).
Prima fotografie a fost un soi de selfie, în fața oglinzii de lângă geam. Țin minte și acum emoția pe care am avut-o atunci când am tras filmul și am declanșat.
Venind din spectrul fotografiei digitale, eram foarte curios “oare cum a ieșit?”, “oare a ieșit ceva?”, “să mai fac una? sunt doar 36 de încercări…”.
Aici am înțeles că fotografia analogică este cu totul altceva. Adio fișiere RAW, adio îndreptare și ajustare din crop, adio editare în Photoshop. De acum încolo “cum iți așterni, așa dormi”.
Mi-a luat aproape un an să termin de tras cele 36 de poziții ale filmului, iar pentru prima rola trasă pot spune că am fost mulțumit. Desi nu developasem încă filmul, mi-a plăcut nespus de mult să trag pe un SLR 100% manual. Mi-a plăcut tot. De la mirosul de metal al aparatului, la manipulare, utilizare, pâna la sunetul declanșărilor… superb.
Am derulat filmul cu emoții să nu-l voalez și l-am trimis la laborator. Uitasem complet de el până când, după o săptămână, am primit un e-mail: “Aici sunt scanările filmului tău”. Suspans maxim! Am deschis arhiva și surpriză… aveam 40 de cadre din 36. Toate expuse corect. Faptul că filmul a fost expirat a făcut ca primele cadre să aibă o tentă caldă, portocalie chiar, următoarele o tentă verzuie, iar ultimele au avut culori naturale. Am înțeles care e treaba și cu moda filmelor expirate. Generează suspans pentru că nu știi dacă mai scoți ceva de pe ele, iar dacă totuși reușești să scoți ceva, alterarea culorilor oferă personalitate și unicitate fotografiilor.
Și uite așa din acel moment fotografia luase o turnură faină în viață mea.
Am început să mă documentez, să citesc și să învăț mai multe despre fotografia pe film. Am luat-o încet, de la istorie, tehnici, tipuri, tendințe… până la “how to”.
Pot spune că după prima rola trasă, am devenit mult mai atent și mai disciplinat în fotografie. Am învățat multe despre care am să vă povestesc în articolele următoare.
Daca ți-a plăcut acest articol, poți susține acest blog printr-o distribuire pe rețelele de social media, iar daca am stârnit o emoție sau o curiozitate în tine și dorești să mă răsplătești, îmi poți face cinste cu o cafea.
Mulțumesc!