GEORGELEBU.RO
GEORGELEBU.RO
Salutare! Știu că nu am mai postat de mult. Am avut o perioadă mult mai încărcată decât mă așteptam atunci când am lansat acest blog și cumva am lăsat acest hobby mai la urmă. Deși aveam câteva articole scrise în avans, am ezitat să le postez și le păstrez încă la dospit, urmând să le revizuiesc eu… cândva.
Articolul ăsta este proaspăt redactat și vine din suflet. Despre Helios 44 am foarte multe de spus și încep prin a zice că este obiectivul care mi-a deschis calea către utilizarea obiectivelor “vintage” și ulterior mi-a redeschis calea către fotografia pe film.
Prin 2020 am achiziționat primul Helios 44-2 58mm F2 (Valdai) după ce am vizionat un review al lui Christopher Frost. De atunci a fost dragoste la prima declanșare. Pe vremea aia eram fascinat de fotografia de portret cu bokeh foarte pronunțat, iar efectul de swirly bokeh randat de acest obiectiv venea parcă din altă lume. Nu mai spun de lipsa contrastului și alterarea culorilor cauzate de coatingurile slabe. Pentru mine toate imperfecțiunile astea erau perfecte, wow!
Pentru cei ce nu știu, Helios 44-2 este de fapt Helios 44 cu montură M42. Helios 44 este de fapt copia rusească a obiectivului Carl Zeiss Jena Biotar.
Toate aceste obiective au caracteristici optice similare. Vin cu o focală de 58 de milimetri, ceva neobișnuit pentru un obiectiv foto, standardul fiind de 50 de milimetri. Are o construcție optică formată din 6 elemente (lentile) în 4 grupuri. Adică lentilele dispuse la exterior sunt inividuale, pe când cele de la interior sunt lipite câte două. La jumătatea celor 4 grupuri este dispusă diafragma. Coatingul este slab și puțin îmbunătățit la versiunea 44-2, dar vorbim tot despre single coating. Are un filet de 49mm pentru montarea filtrelor, ceea ce e ok pentru că este o dimensiune foarte răspândită.
Din punct de vedere mecanic, diafragma diferă puțin. Primele modele au diafragma compusă din 13 lamele, pe când unele Helios 44(-1) și Helios 44-2 numără 8 lamele în diafragmă. Toate bune, atâta timp cât nu au fost scăpate în tigaia cu ulei – problemă des întâlnită la modelul 44-2 (Valdai).
Tot din punct de vedere mecanic, însă din perspectiva operării obiectivului avem 3 inele de operare. Un inel de focus, dispus în partea din spate (aproape de montură) și două inele de operare a diafragmei. Un inel de presetare a F-ului, dispus în partea din față și un inel de închidere-deschidere a diafragmei situat la mijloc.
Focusul se realizează ușor cu o rotire de aproape 300°, ceea ce oferă o precizie ridicată în focalizarea subiectului (comparativ cu obiectivele care au o rotire de până în 90°).
O problemă des întâlnită la acest tip de obiective este jocul din montură la schimbarea sensului de rotire a inelului de focalizare. Pentru fotografie nu este o problemă, dar la utilizarea lui în videografie acest joc cauzează un efect ciudat de wobble.
La operarea diafragmei, mai întâi trebuie să presetezi F-ul pe primul inel. De exemplu alegi un F8 pentru un cadru însorit, însă nu se întâmplă nimic. Pentru a închide diafragma trebuie să rotești de fapt cel de al doilea inel. Inginerește, acest mod de operare a fost gândit ca să te ajute să compui cadrul cu diafragma deschisă, pentru a previzualiza într-un vizor cât mai luminos dacă subiectul este în focus, urmând ca diafragma să trebuiască închisă manual înainte de a declanșa. Mai multă muncă, mai multă satisfacție la un cadru reușit… sau mai multe înjurături la un cadru supra-expus accidental.
Partea faină a acestui obiectiv este că are montură M42 (Praktica M42), care este una dintre cele mai răspândite și simple monturi. O a doua parte faină este că există adaptor pentru aproape orice aparat foto modern cu lentile interschimbabile. Eu folosesc spre exemplu adaptore M42 to EOS și M42 to MFT.
O altă parte faină care m-a făcut să trag numai cu Helios 44-2, este inelul de închidere-deschidere a diafragmei care nu are click-uri presetate și care comută printr-o rotire cursivă, lină. Asta m-a ajutat să trag la F-uri de 8.756, 3.234 sau naiba știe ce F am mai nimerit. În fotografia pe film și mai ales la utilizarea unui aparat care are TTL, acest lucru este divin (din punctul meu de vedere). Asta mă ajută să am cadre expuse perfect, 100% corect. După ce am presetat viteza filmului și am ales viteza de declanșare, tot ce trebuie să fac este să închid ușor diafragma până când obțin expunerea corectă. Este un fel de Shutter Speed Priority, unde deschiderea diafragmei nu mă interesează. Acest lucru este posibil doar dacă diafragma rămâne presetată la F16, iar inelul de operare se rotește liber.
Dacă la începutul articolului aveam numai cuvinte de laudă, închei în aceași notă și spun că după patru ani și peste douăzeci de Helios 44(-1) și 44-2 care mi-au trecut prin mână, dragostea mea față de acest obiectiv este aceași. În prezent m-am rezumat la trei bucăți, unul de zi cu zi și două în perfectă stare de conservare (de colecție le zic eu). Pe toate celelalte le-am servisat corespunzător și le-am vândut mai departe, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol dedicat servisării unui Helios 44(-1) și 44-2.
Dacă ți-a plăcut acest articol poți susține acest blog printr-o distribuire pe rețelele de social media, iar daca am stârnit o emoție sau o curiozitate în tine și dorești să mă răsplătești, îmi poți face cinste cu o cafea.
Mulțumesc!
Salutare! Știu că nu am mai postat de mult. Am avut o perioadă mult mai încărcată decât mă așteptam atunci când am lansat acest blog și cumva am lăsat acest hobby mai la urmă. Deși aveam câteva articole scrise în avans, am ezitat să le postez și le păstrez încă la dospit, urmând să le revizuiesc eu… cândva.
Articolul ăsta este proaspăt redactat și vine din suflet. Despre Helios 44 am foarte multe de spus și încep prin a zice că este obiectivul care mi-a deschis calea către utilizarea obiectivelor “vintage” și ulterior mi-a redeschis calea către fotografia pe film.
Prin 2020 am achiziționat primul Helios 44-2 58mm F2 (Valdai) după ce am vizionat un review al lui Christopher Frost. De atunci a fost dragoste la prima declanșare. Pe vremea aia eram fascinat de fotografia de portret cu bokeh foarte pronunțat, iar efectul de swirly bokeh randat de acest obiectiv venea parcă din altă lume. Nu mai spun de lipsa contrastului și alterarea culorilor cauzate de coatingurile slabe. Pentru mine toate imperfecțiunile astea erau perfecte, wow!
Pentru cei ce nu știu, Helios 44-2 este de fapt Helios 44 cu montură M42. Helios 44 este de fapt copia rusească a obiectivului Carl Zeiss Jena Biotar.
Toate aceste obiective au caracteristici optice similare. Vin cu o focală de 58 de milimetri, ceva neobișnuit pentru un obiectiv foto, standardul fiind de 50 de milimetri. Are o construcție optică formată din 6 elemente (lentile) în 4 grupuri. Adică lentilele dispuse la exterior sunt inividuale, pe când cele de la interior sunt lipite câte două. La jumătatea celor 4 grupuri este dispusă diafragma. Coatingul este slab și puțin îmbunătățit la versiunea 44-2, dar vorbim tot despre single coating. Are un filet de 49mm pentru montarea filtrelor, ceea ce e ok pentru că este o dimensiune foarte răspândită.
Din punct de vedere mecanic, diafragma diferă puțin. Primele modele au diafragma compusă din 13 lamele, pe când unele Helios 44(-1) și Helios 44-2 numără 8 lamele în diafragmă. Toate bune, atâta timp cât nu au fost scăpate în tigaia cu ulei – problemă des întâlnită la modelul 44-2 (Valdai).
Tot din punct de vedere mecanic, însă din perspectiva operării obiectivului avem 3 inele de operare. Un inel de focus, dispus în partea din spate (aproape de montură) și două inele de operare a diafragmei. Un inel de presetare a F-ului, dispus în partea din față și un inel de închidere-deschidere a diafragmei situat la mijloc.
Focusul se realizează ușor cu o rotire de aproape 300°, ceea ce oferă o precizie ridicată în focalizarea subiectului (comparativ cu obiectivele care au o rotire de până în 90°).
O problemă des întâlnită la acest tip de obiective este jocul din montură la schimbarea sensului de rotire a inelului de focalizare. Pentru fotografie nu este o problemă, dar la utilizarea lui în videografie acest joc cauzează un efect ciudat de wobble.
La operarea diafragmei, mai întâi trebuie să presetezi F-ul pe primul inel. De exemplu alegi un F8 pentru un cadru însorit, însă nu se întâmplă nimic. Pentru a închide diafragma trebuie să rotești de fapt cel de al doilea inel. Inginerește, acest mod de operare a fost gândit ca să te ajute să compui cadrul cu diafragma deschisă, pentru a previzualiza într-un vizor cât mai luminos dacă subiectul este în focus, urmând ca diafragma să trebuiască închisă manual înainte de a declanșa. Mai multă muncă, mai multă satisfacție la un cadru reușit… sau mai multe înjurături la un cadru supra-expus accidental.
Partea faină a acestui obiectiv este că are montură M42 (Praktica M42), care este una dintre cele mai răspândite și simple monturi. O a doua parte faină este că există adaptor pentru aproape orice aparat foto modern cu lentile interschimbabile. Eu folosesc spre exemplu adaptore M42 to EOS și M42 to MFT.
O altă parte faină care m-a făcut să trag numai cu Helios 44-2, este inelul de închidere-deschidere a diafragmei care nu are click-uri presetate și care comută printr-o rotire cursivă, lină. Asta m-a ajutat să trag la F-uri de 8.756, 3.234 sau naiba știe ce F am mai nimerit. În fotografia pe film și mai ales la utilizarea unui aparat care are TTL, acest lucru este divin (din punctul meu de vedere). Asta mă ajută să am cadre expuse perfect, 100% corect. După ce am presetat viteza filmului și am ales viteza de declanșare, tot ce trebuie să fac este să închid ușor diafragma până când obțin expunerea corectă. Este un fel de Shutter Speed Priority, unde deschiderea diafragmei nu mă interesează. Acest lucru este posibil doar dacă diafragma rămâne presetată la F16, iar inelul de operare se rotește liber.
Dacă la începutul articolului aveam numai cuvinte de laudă, închei în aceași notă și spun că după patru ani și peste douăzeci de Helios 44(-1) și 44-2 care mi-au trecut prin mână, dragostea mea față de acest obiectiv este aceași. În prezent m-am rezumat la trei bucăți, unul de zi cu zi și două în perfectă stare de conservare (de colecție le zic eu). Pe toate celelalte le-am servisat corespunzător și le-am vândut mai departe, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol dedicat servisării unui Helios 44(-1) și 44-2.
Dacă ți-a plăcut acest articol poți susține acest blog printr-o distribuire pe rețelele de social media, iar daca am stârnit o emoție sau o curiozitate în tine și dorești să mă răsplătești, îmi poți face cinste cu o cafea.
Mulțumesc!